Auzim mai des decât orice altceva în ultimele zile despre răspândirea Coronavirus / COVID-19 și despre planuri și scenarii de securitate având ca scop prevenirea răspândirii virusului și protecția vieții și a sănătății populației.

În cursul zilei de 16 martie 2020, președintele țării a emis Decretul de instaurare a stării de urgență în România.

Starea de urgență a fost instituită pe întreg teritoriul României pentru perioada maximă prevăzută de lege, de 30 de zile, potrivit art. 1 al Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României din data de 16 martie 2020 („Decretul”).

Președintele trebuie să solicite Parlamentului încuviințarea instituirii stării de urgență, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia, iar în cazul în care Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de urgență şi funcționează pe toată durata acesteia.

Pentru prevenirea răspândirii coronavirusului și realizarea managementului consecințelor, pe durata stării de urgență, prin Decret a fost restrâns exercițiul următoarelor drepturi:

• libera circulație;
• dreptul la viață intimă, familială și privată;
• inviolabilitatea domiciliului;
• dreptul la învățătură;
• libertatea întrunirilor;
• dreptul de proprietate privată;
• dreptul la grevă;
• libertatea economică.

În același scop au fost stabilite, prin Anexa nr. 1 a Decretului, măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată precum și cele cu aplicabilitate graduală, în anexa nr. 2.

Procedura și documentația de obținere a certificatului de situație de urgență, în lucru.

Prin Decretul de instaurare a stării de urgență în România al președintelui României s-a instituit posibilitatea ca Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri să elibereze, la cerere și în baza unor documente justificative, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul COVID-19, certificate de situație de urgență.

În urma solicitării unor informații suplimentare privind procedura și documentele justificative necesare în vederea obținerii certificatului de situație de urgență, am primit din partea reprezentantului cabinetului de ministru al Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri informația că în prezent se lucrează la un act normativ care se va publica in Monitorul Oficial si care reglementează procedura de emitere a certificatelor de urgență și documentația necesară. Din aceeași sursă ni s-a confirmat ca viitorul act normativ va fi publicat în câteva zile, posibil chiar până la sfârșitul săptămânii. De asemenea ni s-a transmis că solicitarea de emitere a certificatului de situație de urgență se va face electronic, la o adresa de email care va fi menționată in actul normativ, iar certificatul va fi emis tot electronic.

Pe site-ul Secretariatului General al Guvernului, la secțiunea „Proiecte de acte normative care ar putea fi incluse în şedinţa guvernului româniei din 18.03.2020” apare și „PROIECTUL DE HOTĂRÂRE privind acordarea de certificate de situaţie de urgenţă (CSU) de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul pandemiei SARS-CoV-2”, fără ca textul acestuia să fie publicat.

Conform unui proiect (neadoptat) de Hotărâre privind acordarea de certificate de situaţie de urgenţă (CSU) de către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, la cerere, operatorilor economici a căror activitate este afectată în contextul pandemiei SARS–CoV-2 ajuns in posesia noastră, CSU va putea fi solicitat doar de către operatorii economici care își desfășoară activitatea în sectoarele de transport, turism, horeca, organizări de evenimente, publicitate, învățământ privat și activități adiacente, industria confecțiilor, încălțămintei și pielăriei, servicii destinate populației.

Conform proiectului, CSU va putea fi folosit în relațiile cu terți pentru a atesta faptul că operatorul economic a avut activitatea economică afectată  în contextul pandemiei SARS–CoV-2 și va putea fi folosit în renegocierea anumitor contracte sau în orice relație cu alți operatori economici.

De asemenea, prin intermediul CSU, operatorii economici vor putea beneficia de facilități de natură fiscală, oferite de către instituțiile administrației publice centrale sau locale.

Rămâne de văzut care va fi textul final al actului normativ de reglementare a CSU și cum va fi acest certificat poziționat în raport cu avizul de forță majoră, a cărei emitere este în competența CCIR – va fi un document care va sta la baza emiterii avizului sau îl va înlocui pe acesta.

Măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată și măsuri cu aplicabilitate graduală instituite prin Decretul de instaurare a stării de urgență în România din 16 martie 2020 al Președintelui României.

În mai multe domenii au fost instituite măsuri de primă urgență cu aplicabilitate directă și imediată, dintre care enumerăm câteva de mare impact:

Domeniul economic

• autoritățile publice centrale pot rechiziționa unități de producție materiale și echipamente necesare combaterii acestei epidemii;
• autoritățile publice centrale precum și entitățile juridice în care statul este acționar majoritar, pot achiziționa în mod direct materiale și echipamente necesare combaterii acestei epidemii;
• beneficiarii fondurilor europene afectați de adoptarea măsurilor de urgență prevăzute în prezentul decret pot decide, împreună cu autoritățile de management/organismele intermediare, să suspende contractele de finanțare încheiate conform legii).

Domeniul sănătății

• decontarea concediilor medicale acordate persoanelor aflate în carantină pentru COVID-19 va fi realizată cu prioritate prin asigurarea de sume suplimentare în bugetul FNUASS la nivelul necesar;
• prin ordin al ministrului sănătății se stabilesc măsurile de sprijinire a persoanelor izolate la domiciliu, ca urmare a măsurilor de limitare a răspândirii COVID-19, măsurile de sprijin se pun în aplicare de autoritățile administrației publice locale, iar cheltuielile necesare se asigură prin transfer între bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, și bugetele locale).

Domeniul muncii și protecției sociale

• instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ- teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat, introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului; despre acest subiect am scris aici.
• pe durata stării de urgență, are loc suspendarea efectuării controalelor la angajatori, de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă, cu excepția controalelor dispuse de către Ministrul Muncii și Protecției Sociale, a celor dispuse de Inspecția Muncii pentru punerea în aplicare a  hotărârilor Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, a celor necesare pentru a da curs sesizărilor prin care se reclamă săvârșirea unor fapte cu un grad ridicat de pericol social și pentru cercetarea accidentelor de muncă).

 Domeniul justiției

• prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență; activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită;
• Consiliul Superior al Magistraturii dă îndrumări, în vederea asigurării unei practici unitare, colegiilor de conducere ale instanțelor, cu privire la modul de stabilire a cauzelor care se judecă pe durata stării de urgență; pentru judecarea proceselor anterior menționate instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi;
• în procesele menționate anterior, când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia;
• amânarea judecării cauzelor menționate poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19;
• activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită;
• judecarea proceselor civile, altele decât cele menționate mai sus se suspendă de plin drept pe durata stării de urgență instituite prin acesta, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură în acest scop;
• termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență;
• în cauzele în care au fost declarate căi de atac până la data emiterii Decretului, dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență;
• după încetarea stării de urgență, judecarea proceselor se reia din oficiu; în termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență, instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea părților;
• activitatea Oficiului Național al Registrului Comerțului și a oficiilor registrelor comerțului de pe lângă tribunale se derulează  prin mijloace electronice, în baza cererii de înregistrare a mențiunilor și a documentelor anexate la aceasta în formă electronică, având încorporată, atașată sau logic asociată semnătura electronică extinsă;
• copiile de pe înregistrările efectuate și de pe actele prezentate de solicitanți, informațiile despre datele înregistrate și certificatele constatatoare se eliberează pe cale electronică;
• activitatea de asistență pentru efectuarea procedurilor necesare înregistrării prin mijloace electronice în registrul comerțului, din cadrul oficiilor registrului comerțului de pe lângă tribunale, precum și activitatea de publicare și de furnizare a Buletinului procedurilor de insolvență se realizează prin mijloace electronice).

 Alte măsuri

• la decizia motivată a Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, furnizorii de rețele de comunicații electronice destinate publicului au obligația de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conținutul care promovează știri false cu privire la evoluția COVID-19 și la măsurile de protecție și prevenire).

În decret sunt prevăzute și câteva măsuri de primă urgență cu aplicabilitate graduală, ce se vor dispune, dacă se vor întruni anumite criterii, de ministrul afacerilor interne sau de înlocuitorul legal al acestuia, cu acordul prim-ministrului, prin ordonanță militară.

Criteriile după care se analizează necesitatea impunerii acestor măsuri:

• intensitatea transmiterii intracomunitare a COVID-19;
• frecvența apariției unor focare într-o zonă geografică;
• numărul de pacienți critici raportat la capacitatea sistemului sanitar;
• capacitatea și continuitatea asigurării serviciilor sociale și de utilități publice pentru populație;
• capacitatea autorităților publice de a menține și asigura măsuri de ordine și siguranță publică;
• măsurile instituite de alte state cu impact asupra populației sau situației economice a României;
• capacitatea de asigurare a măsurilor pentru punere în carantină;
• apariția altor situații de urgență.

Măsurile cu aplicabilitate graduală vor putea consta în:

• izolarea și carantina persoanelor provenite din zonele de risc, precum și a celor care iau contact cu acestea;
• măsuri de carantinare asupra unor clădiri, localități sau zone geografice;
• închiderea graduală a punctelor de trecere a frontierei de stat;
• limitarea sau interzicerea circulației vehiculelor sau a persoanelor în/spre anumite zone ori între anumite ore, precum și ieșirea din zonele respective;
• interzicerea graduală a circulației rutiere, feroviare, maritime, fluviale sau aeriene pe diferite rute și a metroului; închiderea temporară a unor restaurante, hoteluri, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice;
• identificarea și rechiziționarea de stocuri, capacități de producție și distribuție, de echipamente de protecție, dezinfectanți și medicamente utilizate/utilizabile în tratarea COVID-19;
• Limitarea activității spitalelor publice la internarea și rezolvarea cazurilor urgente.

Din data de 16 martie 2020 a fost introdusă posibilitatea muncii de acasă și a telemuncii prin act unilateral al angajatorului pentru toate tipurile de entități, publice sau private, „acolo unde este posibil” și numai pe perioada stării de urgență, prin Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României al Președintelui României:

„Instituțiile și autoritățile publice centrale și locale, autoritățile administrative autonome, regiile autonome, societățile și companiile naționale și societățile la care statul ori o unitate administrativ- teritorială este acționar unic sau majoritar, societățile cu capital privat, introduc, acolo unde este posibil, pe perioada stării de urgență, munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, prin act unilateral al angajatorului”, conform art. 33 din Anexa 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României al Președintelui României din data de 16 martie 2020.

Perioada pe care a fost instituită starea de urgență pe întreg teritoriul României este 30 de zile, potrivit art. 1 al aceluiași Decret.

Telemunca sau munca la domiciliu, posibile doar prin acord angajat – angajator până in 16 martie 2020.

Până la instituirea stării de urgență, pe parcursul ultimelor zile, multe companii au ales să continue activitatea „remotely”, adică angajații au putut să își facă treaba de acasă.

În această perioada, înlocuirea muncii de la birou cu munca de acasă sau telemunca a fost posibilă legal doar în baza încheierii unui act adițional între angajat și angajator, care să consemneze o modificare a contractului individual de muncă (schimbarea locului muncii).

Telemunca și munca de acasă, deși acoperă aceeași ipoteză, a îndeplinirii sarcinilor de serviciu din altă parte decât birourile angajatorului, sunt noțiuni diferite, cu reglementare separată. În timp ce telemunca este prevăzută de Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, munca la domiciliu este reglementată de art. 108 și următoarele din Codul Muncii.

În ambele ipoteze însă, modificarea unilaterală a locului muncii de către angajator, chiar și în contextul pandemiei, nu putea să aibă loc decât în cazurile limitative prevăzute de art. 48. din Codul Muncii – forţă majoră sau ca măsură de protecție a salariatului, conform art. 48. din Codul Muncii.

Forța majoră – constatarea unei situații de forță majoră nu are loc implicit sau automat, ci în baza unui certificat emis de Camera Națională (continuatoarea de drept a Camerei de Comerț și Industrie a României) sau de Camerele județene care, conform Legii nr. 335/2007 a camerelor de comerț din România, art. 28 alin. (2) lit. i, respectiv art. 4, lit. j “avizează, la cerere, pentru societățile românești, pe bază de documentație, existența cazurilor de forță majoră și efectele acestora asupra executării obligațiilor comerciale internaționale”.

Măsură de protecție a salariatului – în lipsa unui certificat de avizare a cazului de forță majoră, singura opțiune la dispoziția angajatorului pentru a decide unilateral asupra muncii de acasă sau a telemuncii era doar ca măsură de protecție a salariatului. Invocarea acestei ipoteze trebuia însă să aibă la bază o situație documentată, cum ar fi confirmarea unui caz de COVID la nivelul societății angajatoare.

În cazul in care a intervenit schimbarea unilaterală a locului muncii de către angajator până în data de 16.03.2020 fără a fi fost incidente niciuna din ipotezele analizate mai sus, aceasta este contestabilă de către angajat și, suplimentar, poate atrage sancțiunea contravențională în cuantum de 5000 lei, prevăzută de Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, în art. 11. „desfășurarea activității în regim de telemuncă fără respectarea prevederilor art. 3 alin. (1)”, care stipulează că „activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voință al părților şi se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adițional la contractul individual de muncă existent.”

Conform comunicatului său de presă din data de 10 martie, Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) aprecia că: „în măsura în care nu există un indiciu clar privind infectarea la locul de muncă, activitatea trebuie să se desfășoare în condiții normale, cu  asigurarea tuturor condițiilor de igienă și de protecție a salariaților”.

Poziția publică a MMPS a fost reiterată ieri și de ministrul Muncii pe pagina sa de Facebook, în sensul de a încuraja munca în condiții normale, și nu neapărat de acasă. Astfel, este recomandat ca angajatorii care au adoptat acte unilaterale de schimbare a locului muncii până la data de 16.03.2019, fără a deține un certificat de avizare a forței majore sau fără a putea documenta necesitatea unei măsuri de protecție a salariatului, să se pună în acord cu dispozițiile legale pentru următorul interval de timp în care se dorește ca angajații sa activeze de la distanță. Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României este actul normativ care oferă baza legală pentru schimbarea locului muncii prin act unilateral al angajatorului.

Microîntreprinderea este cea mai prietenoasa companie din punct de vedere fiscal, având in vedere taxarea foarte redusa: cota de impozitare este de 1% pe cifra de afaceri, în cazul existenței a cel puțin un salariat sau 3%, pentru companiile ce nu au angajați.  Ca si costuri finale, cine dorește să-și constituie afacerea in România ca microîntreprindere trebuie să-și mai ia în calcul un procent de 5% impozit pe dividende, care, adăugat la maxim 3% impozit, duce la 8% taxare maxima finală.

România beneficiază de o cotă de TVA standard de 19% care se aplică microîntreprinderilor care au înregistrat venituri de peste 220.000 lei (88.500 Euro la cursul aderării, adică 3.3817 lei pentru un euro), dar se estimează creșterea acestui plafon la 300.000 lei conform unui proiect de act normativ.

Prin ultima modificare legislativă, a fost înlăturat si ultimul impediment în calea celor care vor să beneficieze de taxarea redusa. Astfel, Guvernul a renunțat la  interzicerea clasică a anumitor domenii de activitate pe micro, cum erau: consultanța și management-ul, domeniul bancar, al asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, jocurile de noroc, dezvoltarea, exploatarea zăcămintelor petroliere şi gazelor naturale.

Înființarea unei companii în România a devenit foarte atractivă pentru străini din câteva motive:

Taxare mică– maxim 8% impozit pe cifra de afaceri și dividende, aplicabil inclusiv unor domenii „sensibile” precum consultanța sau jocurile de noroc și o cotă de TVA standard de 19%;

Fără probleme tipice off shore – România nu este un paradis fiscal în sensul negativ al cuvântului, iar constituirea unei firme în România nu va veni cu problemele fiscale ale deținerii unei firme într-un off shore;

Birocrație mică – o microîntreprindere se înființează in 3 zile, iar faptul ca impozitul se plătește raportat la cifra de afaceri înseamnă ca nu trebuie justificate niciun fel de cheltuieli, cum este situația în cazul firmelor plătitoare de impozit pe profit;

Forța de muncă este calificată, de regulă bună cunoscătoare a limbii engleze, iar costul muncii este de aproximativ 5 euro/ora, față de o medie de 25 euro în UE;

Firmele de consultanță, management, jocuri de noroc si IT sunt principalele câștigătoare – toate sunt domenii în care cheltuielile care se pot justifica sunt mici față de venituri, in condițiile in care nu există achiziții de bunuri, impozitul pe profit rămânând astfel ridicat.  Impozitarea cu 1 sau 3% pe cifra de afaceri este o deschidere excelentă pentru astfel de firme, ca și pentru orice fel de companie a cărei activitate se află in domeniul serviciilor