Reducerea cotelor de CAS

La data de 22.09.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 123/2014 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cunoscută și sub denumirea de Legea de reducere a CAS. Astfel, după numeroase dispute politice, Președintele Traian Băsescu a promulgat legea ca urmare a exprimării unui nou vot favorabil de către plenul Camerei Deputaților.

Camera decizională se mai pronunțase în favoarea proiectului la 02.07.2014, însă Președintele a refuzat atunci promulgarea invocând lipsa de certitudine în privința posibilităților de compensare a acestei reduceri din alte surse de venituri ale bugetului de stat. Totodată, acesta și-a exercitat dreptul de a retransmite proiectul către Parlament pentru reexaminare, urmând a fi obligat să promulge legea în situația exprimării unui nou vot favorabil, ceea ce s-a și întâmplat.

Cu toate că legea a intrat în vigoare la data de 22.09.2014, este important de reținut că aceasta urmează să se aplice începând cu veniturile aferente lunii octombrie a acestui an.

Până acum, cotele contribuțiilor de asigurări sociale pentru sistemul public de pensii erau următoarele:

• 31,3% pentru condiții normale de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 20,8% pentru contribuția datorata de angajator;
• 36,3% pentru condiții deosebite de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 25,8% pentru contribuția datorata de angajator;
• 41,3% pentru condiții speciale de munca și pentru alte condiții de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 30,8% pentru contribuția datorata de angajator.

Potrivit noii reglementări, cotele aferente angajatorului s-au redus cu 5 puncte procentuale, după cum urmează:

• 26,3% pentru condiții normale de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 15,8% pentru contribuția datorata de angajator;
• 31,3% pentru condiții deosebite de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 20,8% pentru contribuția datorata de angajator;

• 36,3% pentru condiții speciale de munca și pentru alte condiții de munca, dintre care 10,5% pentru contribuția individuala și 25,8% pentru contribuția datorata de angajator.

În aceste condiții, pentru fiecare salariat remunerat cu salariul minim brut pe economie (900 RON) angajatorii vor înregistra o economie de 45 RON, ca urmare a reducerii cuantumului contribuției de la 187 RON la 142 RON. Întrucât această sumă variază direct proporțional cu valoarea salariilor, putem spune că principalii beneficiari ai reducerii CAS vor fi companiile care își remunerează angajații la un nivel superior minimului legal și în mod special cele care au un număr foarte mare de salariați pe statele de plată.

La polul opus, firmele care acordă angajaților salariul minim pe economie vor înregistra per total o creștere a costurilor cu forța de muncă, reducerea CAS fiind contrabalansată de majorarea salariului minim pe economie cu 100 RON în prima jumătate a acestui an, măsură care a generat un cost suplimentar de 125 RON per salariat.

Pe de altă parte, în cazul în care angajatorii vor decide să folosească economia realizată din reducerea CAS pentru majorarea salariilor angajaților, veniturile acestora se vor majora cu 5%. O astfel de decizie din partea angajatorului va crește nivelul de trai al salariaților, ceea ce se va transpune ulterior în creșterea consumului și va conferi un impuls dezvoltării economice. De altfel, creșterea veniturilor înregistrată în acest an a contribuit deja la alimentarea consumului, după ani buni în care acesta a stagnat sau a înregistrat o depreciere ca urmare a crizei economice.

În același timp, se așteaptă ca măsura guvernamentală să furnizeze un ajutor mai mult decât simbolic companiilor care sunt împovărate de fiscalitate și se preconizează că va avea ca efect scăderea evaziunii fiscale și a șomajului, prin scoaterea la lumină a muncii la negru și crearea de noi locuri de muncă. Rămâne de văzut dacă efectele acestei unice măsuri de reducere a sarcinii fiscale a antreprenorilor vor fi pe măsura previziunilor sau guvernanții vor fi obligați sa ia în calcul elaborarea unor politici fiscale de mai mare amploare, inspirate din experiența altor state, prin care sa încurajeze antreprenoriatul.